Despre pescuitul la rapitori
Pescuitul la rapitor – mic ghid pentru pescarii in cautarea trofeelor de exceptie
Deja stii ca pescuitul este un hobby prin care te poti deconecta de la stresul zilnic. De asemenea, este si o modalitate de a asigura o gustare sau chiar o masa consistenta cu beneficii certe pentru sanatate, pestele fiind un aliment complet, cu o gama larga de nutrienti excelenti.
Pescuitul este, de asemenea, o activitate benefica pentru sanatatea ta, atat din punct de vedere fizic, cat si mental. Mersul in mijlocul naturii, intr-o zona cu un aer mai curat, langa o apa, precum si concentrarea, antrenarea rabdarii si coordonarea miscarilor pe care trebuie sa le faci pentru a momi si prinde pestele sunt tot atatea oportunitati de a-ti oferi oxigenarea organismului si fortificarea mintii.
Daca pui la socoteala frumusetea unica a unui rasarit sau apus de soare pe balta si, apoi, adrenalina pe care aceasta activitate ti-o poate oferi, mai ales in ceea ce priveste pescuitul la rapitor dar, in proportii aproape egale, si a celorlalte specii de pesti, vei deveni curand unul din acei pescari cu un „microb” de care nu mai vor sa scape toata viata.
Pestii rapitori sunt trofee cautate de majoritatea pescarilor care prefera ceva mai multa „actiune” atunci cand merg pe balta sau in expeditii de pescuit pe rauri sau in Delta. Speciile de rapitori sunt cunoscute pentru drilurile frumoase pe care le ofera, satisfactia capturii fiind una deosebita chiar daca prin greutate si cantitate nu vor depasi productivitatea pescuitului la crap.
In acest articol vei afla cateva informatii utile cu ajutorul carora vei putea sa incepi adunarea unui bagaj util de cunostinte pentru ramura pescuitului la rapitor.
Pescuitul la rapitori – principalele specii de pesti din aceasta categorie cu raspandire geografica locala
Teritoriul Romaniei este strabatut de o bogata retea hidrografica dispusa radial in jurul lantului muntos al Carpatilor, cu rauri, lacuri si balti, toate culminand cu Dunarea si Delta pe care o formeaza inainte de varsarea in Marea Neagra.
Bogatia hidrografica implica si un potential de proliferare a unor specii diverse de peste, printre care rapitorul este bine reprezentat in toate zonele. Dintre speciile predispuse la pescuit de rapitor sunt cateva care merita atentia deosebita a pescarilor amatori si sportivi, atat prin valoarea lor ca trofee, cat si prin nivelul mare de satisfactie pe care il ofera lupta pentru captura.
- Stiuca – regele apelor de deal si ses
Cel mai ravnit trofeu al pescarilor sportivi, stiuca, Exos lucius sub denumirea sa stiintifica, este un pradator din liga superioara al baltilor si raurilor de deal si campie si vedeta Dunarii si Deltei, unde se bucura inca de o populare numeroasa.
Caracteristicile fizice ale stiucii sunt legate de corpul alungit, fusiform si de capul aflat in contrast cu restul corpului, fiind turtit dorso-ventral. Gura stiucii este deosebit de flexibila, cu o deschidere larga, ajutata si de forma ce aminteste de un cioc de rata. Datorita acestei particularitati, stiuca poate apuca si inghiti prazi cu o marime considerabila.
Ca dimensiuni, stiuca are, in medie, de la 0.5 m la 1 m si peste peste 1-2 Kg greutate. Desigur, exista si trofee mult mai mari, ce pot atinge peste 20 Kg greutate. Culoarea stiucii este variabila in functie de zona de habitat si poate fi de la un verzui cu nuante de gri inchis in zonele de balta, cu mai mult mal si vegetatie, la un galben-verde sau cafeniu in zonele cu ape mai adanci si mai limpezi. Pielea pestelui prezinta unele pete dispuse sub forma unui veritabil camuflaj, care ofera avantajul de nu fi detectata de prada.
Lacomia stiucii este proverbiala in lumea pescarilor, existand relatari ca in stomacul unor exemplare au fost gasite o varietate de serpi, broaste, mici pasari sau chiar mamifere mici. Faptul ca este un peste vorace face ca pescuitul la stiuca sa fie unul spectaculos, adrenalina din timpul drilurilor pentru captura exemplarelor fiind asigurata.
- Somnul – rapitorul suprem al Dunarii
Silurus granis sau somnul, se afla, la maturitate deplina, in varful lantului trofic, in special in Dunare si in raurile late si adanci. Primavara el poate fi intalnit si in unele balti care iau nastere datorita revarsarilor, acolo unde cauta sa se hraneasca dupa perioada mai putin activa din timpul sezonului rece.
Este un peste cu un corp masiv, alungit, ce poate atinge dimensiuni foarte mari, de pana la 3 metri si peste 100 Kg, dar, ca medie, cele mai comune exemplare ating 1 m si circa 30-40 Kg. De aceea, pescuitul la somn este recomandat sa se faca cu ajutorul unui set de unelte si monturi care sa reziste la tensiuni foarte mari.
Tipic acestui peste este pielea lipsita de solzi, neteda si cu secretii de mucus, fapt ce-l face foarte alunecos. De asemenea, capul este prevazut cu o gura mare cu mai multe siruri de dinti fini, conici. Prezinta 3 perechi de mustati, o pereche de dimensiuni mai mari localizata la colturile falcilor si alte doua, de dimensiuni mai mici, pozitionate sub bot si care au rolul de organ tactil senzorial, dar si de momeala pentru pestii mai mici care sunt atrasi de miscarile unduitoare drept spre gura pestelui camuflat.
Somnul copiaza excelent, de regula, culorile mediului in care traieste, fiind posesorul unui camuflaj exceptional, in general, cenusiu cu picatele pe spinare, verde masliniu pe laturi si alb-gri difuz pe partea ventrala.
Prefera locatii solitare, gropi de pe fundul apei sau radacini subacvatice care ii permit un camuflaj excelent, fiind un peste de ambuscada. Perioada in care este activ este noaptea, cand se poate deplasa in zone de circulatie a pestelui din zona sa de actiune.
- Salaul – rapitorul apelor limpezi
Salaul, Stizostedion lucioperca, este un rapitor care prefera apele mai curate, mai limpezi, ale baltilor si lacurilor de ses sau ale Dunarii si Deltei, fiind uneori intalnit si in lacurile cu apa usor salina de pe litoralul Marii Negre.
Corpul salaului este alungit, sub forma unei torpile, cu excelente calitati hidrodinamice. Pielea este acoperita de solzi si are o coloratura care seamana cu cea a bibanului – dungi inchise la culoare care ii brazdeaza spinarea. Gura pestelui este prevazta cu randuri de dinti pe fiecare mandibula si cu un set suplimentar in cerul gurii.
Ca dimensiuni, salaul poate atinge 50-70 cm si maxim 1-2 Kg. Poate fi intalnit in zone cu ape limpezi cu fund lipsit de mal, pescuitul la rapitor pentru acesta specie trebuind sa fie orientat spre zonele care par a fi ambuscade naturale (radacini scufundate, picioare de poduri, maluri abrupte cu ape adanci)
- Pastravii si variantele lor din apele de munte
Apele reci si limpezi ale lacurilor si raurilor de munte gazduiesc familia salmonidelor sau a pastravilor. Sunt pesti pretentiosi, foarte sensibili la calitatea mediului, preferand apele bogat oxigenate, cu temperaturi de maxim 18 grade Celsius. Speciile indigene de rau, Salmo trutta fario si cele de lacuri montane, Salmo morfa lacustris sunt completate de unele specii naturalizate, precum pastravul curcubeu, Salmo irideus shastra, provenit din SUA si care nu este atat de pretentios in privinta limpezimii apelor ca speciile autohtone, fiind si un excelent pesete de crescatorie.
Mai merita mentionat si trofeul suprem al apelor de munte, lostrita sau Hocho hucho cel mai mare reprezentant al salmonidelor locale care poate fi intalnita in apele reci cu adancimi mai mari. In ceea ce priveste metodele, pescuitul la musca este una din felurile principale cu care se poate da la acest rapitor, dar si pescuitul la spinning da rezultate bune.
- Avatul – o ruda a crapului, dar cu veleitati de rapitor
Desi face parte din familia ciprinidelor, alaturi de crap si caras, pesti pasnici prin definite, avatul sau Aspius aspius este un rapitor prin excelenta al raurilor si fluviilor. Prefera ape curate, oxigenate, cu fund pietros.
Elementele fizico morfologice indica faptul ca este un pradator foarte eficient, avand corpul parca special construit pentru viteza si camuflaj. Culoarea argintie stearsa il face aproape invizibil in apele limpezi pe care le prefera. Exemplarele au circa 50 cm lungime si ating, in medie, 1 Kg, dar pot exista si cazuri exceptionale, mai mari. Este deosebit de apreciat de pescarii in cautare de adrenalina, datorita vitezei si violentei cu care ataca momeala.
Pescuitul la rapitor pe balta sau ape curgatoare – unelte, tehnici si monturi
Tehnica de „lupta” pentru pescuitul la rapitor include o gama variata de unelte si accesorii specializate, care pot creste sansele unei partide reusite. Metodele prin care se pot atrage rapitorii trebuie sa tina cont de regula ca aceste specii trebuie cautate de pescar in mod activ si nu este suficienta doar nadirea si asteptarea, ca in cazul pestilor pasnici.
De aceea, un bun spirit de observatie, precum si un bagaj solid de cunostinte in privinta comportamentului, a habitatului si a modalitatilor de hranire ale rapitorilor este indicat intotdeauna inainte de a purcede in mod serios la aceasta activitate.
Una din metodele clasice, in special in ce priveste salaul, stiuca sau avatul este pescuitul la rapitor cu pestisor viu. In acest caz, lansetele, dar si mulinetele trebuie sa fie de o constructie mai solida pentru a sustine greutatea suplimentara si eventualele atacuri in forta ale acestor specii.
In ceea ce priveste monturile, atat firele, cat si componentele terminale trebuie sa fie alese de o grosime ceva mai mare fata de cele uzuale atunci cand pescuiesti la rapitori, deoarece tensiunile la care pot fi supuse pot fi foarte mari, de cele mai multe ori pestii rupand liniile.
In privinta carligelor de rapitori, acestea trebuie alese in functie de dimensiunea capturii preconizate, dar si a momelii ce se foloseste. De regula, modelele cu ochet sunt indicate mai mult decat cele clasice cu paleta, deoarece ofera o rezistenta crescuta a firului legat.
Se pot folosi o serie de atractanti speciali pentru rapitori, fiind stiut faptul ca acesti pesti au un simt dezvoltat al mirosului pentru a gasi prada cu usurinta. Somnul, pe de alta parte, poate fi atras si de sunete sau vibratii ale apei atunci cand se foloseste metoda de pescuit la clonc.
Cloncul este un dispozitiv din lemn sau din aluminiu care, manevrat de catre pescar din barca, loveste apa cu un capat concav sau convex, emitand un sunet specific si o miscare asemanatoare unei pasari ranite pe luciul de apa. Somnul ataca chiar si astfel de vietati si va iesi curios din camuflare pentru a inspecta posibila prada, moment in care va intalni montura cu momeala.
Momelile pentru pescuitul la peste rapitor vara sau iarna, in functie de metode
Pescuitul la rapitor se poate realiza in orice anotimp atat cu metode si monturi clasice de lanseta, cat si cu aranjamente de tip spinner sau cu pluta. In ceea ce priveste momelile de pus in carlige, acestea se pot imparti in doua categorii: naturale si artificiale.
- Momelile naturale
In general, pentru specii precum stiuca sau salaul, tehnica de pescuit la rapitor cu pestisor viu este una din metodele predilecte care da bune rezultate. Pentru monturile cu astfel de momeala este recomandata utilizarea celor realizate cu pluta fixa sau culisanta. Pestele agatat in carlige poate fi din speciile de maruntis de tipul obletilor, caraseilor sau altor specii minore. Acestia pot fi fixati in carlige atat vii, cat si morti.
Ramele, lipitorile sau coropisnitele sunt momeli predilecte pentru pescuitul la somn, un rapitor care ataca cu placere si bucatele de carne alterata sau portiuni de ficat sau intestine de pasare. De asemenea, carnea de scoici sau de broasca sunt alternative viabile pentru captura acestui peste.
- Momelile artificiale
Daca tot timpul verii, pana toamna tarziu, pestisorii vii sunt o momeala excelenta la rapitorii precum salaul sau stiuca, odata cu venirea iernii se pot obtine randamente mai bune cu ajutorul nalucilor, adica a unei largi game de linguri cu diverse culori si grade de stralucire, in functie de transparenta apei si stralucirea soarelui, voblere cu o mare varietate de culori si consistente, care imita la perfectiune pestisorii, rotative, twistere si spinnerbait.
Voblerele pot fi impartite in doua categorii: hard bait – cele care imita cat mai natural forma si culoarea unui peste din categoria celor preferati de rapitori, confectionate din materiale ceva mai dure si soft bait – cele care sunt confectionate din plasticuri sau materiale moi, flexibile, care pot efectua unele miscari la rezistenta la inaintare in apa sau la mulinare.
Pentru pescuitul pastravului, mustele artificiale pot fi de un real folos in tot cursul anului.
In concluzie, pescuitul la rapitor este un hobby care ofera adrenalina pe care o cauta multi dintre pescarii aflati in cautarea unor trofee impresionante. Totusi, este nevoie de o perioada de timp pentru acumularea cunostintelor necesare si de dotarea cu uneltele potrivite, precum si invatarea tehnicilor care vor oferi sanse maxime de realizare a unor partide reusite.
Sursa foto: Pixabay.com